Un loc minunat din Norvegia ... magic, extraordinar, mişto, beton.
Alt lucru ce mi-a captat atenţia este chiar "betonul aparent" în sine.
Pe la noi nu am prea văzut aşa ceva deşi este o soluţie economică mai ales pentru suprafeţe mari puse în operă. Nouă nu ne prea plac lucrurile simple şi eficiente, ne plac complicaţiile, cofrarea făcută aiurea, armarea defectuoasă, mărcile inferioare de beton şi turnarea betonului aşa ... după posibilităţi. Ne plac "ciupelile" si "mânăriile" pe care tot noi trebuie să le dregem cu tot felul de "cârpeli" şi "cosmetizări" scumpe (de multe ori şi urâte) ... pentru că, până la urmă, finisajele sunt cele care te ard cel mai tare la buzunar. Sunt şi categorii de "beton aparent" care se realizează şi aici cu mai mult sau mai puţin succes cum ar fi cel elicopterizat, buciardat, spălat, sablat. Însă acesta despre care vorbesc este cumva mai aparte, pentru că ar trebui să arate "faţa" betonului decofrat fără alte intervenţii, ori dacă s-a făcut o cofrare necorespunzătoare (cu sau fără "amprente"), dacă apar urme de segregare, armătură neacoperită, normal că nu poţi să-l laşi aşa şi trebuie reparat şi finisat cumva. Şi apropo de finisaje ... nu mai vreau să văd socluri placate cu gresie de bucătărie!!! Pe lânga faptul că e inestetic, e o soluţie tâmpită şi nesănătoasă pentru clădire. Şi chiar dacă foloseşti plăci pentru exterior, nu poţi să le "lipeşti" acolo pur şi simplu. Clădirea trebuie să respire, altfel nu faci altceva decât să facilitezi migrarea umezelii din pământ pe verticală ... şi se mai miră oamenii că le apar "hărţi" de igrasie pe pereţi. În fine....
Să revin la Norway ... proiectul ar fi fost controversat pentru că nu s-ar preta locului respectiv ... Oricum ... beton!
Etichete: construcţii, natură
